seducții, s.f. Faptul de a seduce; atracție deosebită exercitată asupra cuiva; captivare. ♦ Corupție. – Din fr. séduction, lat. seductio, -onis.
s. 1. v. încântare. 2. v. tentație. 3. ademenire, amăgire, seducere. (~ unei fecioare.) 4. corupere, corupție, pervertire, seducere. (~ unei minore.)
s. f. (sil. -ți-e), art. sedúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. sedúcției; pl. sedúcții, art. sedúcțiile (sil. -ți-i-)
f. Faptul de a seduce; ademenire/ [G.-D. seducției; Sil. -ți-e] /<lat. seductio, ~onis, fr. séduction
s.f. Seducere. ♢ (Jur.) Seducție de minore = infracțiune săvârșită de un bărbat care, prin promisiuni de luare în căsătorie, determină o minoră să aibă raporturi sexuale cu el. [Gen. -iei, var. seducțiune s.f. / cf. fr. séduction, lat. seductio].