pers. 3 segrégă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare.
pers. 3 se segrégă intranz. (despre elementele componente ale unor materiale sau substanțe) A se separa prin diferite procese fizice, chimice sau biologice. /<lat. segregare, it. segregare
vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, bazat pe diferența dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenții unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -gă. / < lat. segregare].
vb. intr., refl. a efectua, a suporta operația de segregare; a (se) separa. (< lat., it. segregare)
s.n. (Metal.) Segregație. [< engl. segregat].