selamlâcuri, s.n. (Înv.) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăperi destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții, în palatele domnilor români. [Var.: selamalâc s.n.] – Din tc. selâmlık.
s. v. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reve-rență, temenea.
s. n., pl. selamlâcuri