s.n. (Anglicism) De unul singur, singur, propriu, însuși. ♢ Bobină de self (și s.n.) = bobină folosită în telegrafia fără fir, constituind rezistențe intercalate în circuite pentru a regla lungimea de undă. // Element prim de compunere savantă, echivalent cu auto-. [ Pl. -furi. / < engl. self].
s. n. 1. singur, propriu, însuși. o bobină de ~ (și s. n.) = bobină în telegrafia fără fir, rezistențe intercalate în circuite pentru a regla lungimea de undă. 2. (biol.) individualitatea unui organism în raport cu tot ce îl înconjură. (< engl. self)
loc.s. (Anglicism) Om ajuns prin propriile-i forțe, instruit de sine însuși, care nu datorează nimic originii, favorurilor altuia sau norocului. [Pron. self méid men. / < engl. self-made man].
, șelfuri, s.n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf.
n. Continuare a uscatului în apele mării sau ale oceanului; platformă continentală; platou continental. /<germ. Schelf
s.n. (Geol.) Regiune a fundului bazinelor oceanice cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental; platformă continentală. [Scris și schelf. / < germ. Schelf].
s. n. regiune a fundului bazinelor oceanice între linia de țărm și povârnișul continental; platformă continentală. (< germ. Schelf)