semiconsoane, s.f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne.
s. f. , pl. semiconsoáne
f. Sunet intermediar între consoană și vocală; semivocală. /<fr. semi-consonne
s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne].
s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne)