s.f. Stare a unui spațiu insuficient luminat; lumină slabă, care face ca obiectele să fie abia vizibile; penumbră, semiîntuneric. ♦ Fig. Lipsă de publicitate, de glorie. [Pr.: -mi-ob-] – Semi- + obscuritate.
s. f. (sil. -mi-ob-), g.-d. art. semiobscurității; pl. semiobscurități
f. 1) Caracter semiobscur. 2) Lumină semiobscură; semiîntuneric. /semi- + obscuritate
s.f. Lumină slabă, pe jumătate întuneric; penumbră. [Pron. -mi-ob-. / < semi- + obscuritate].