semiotici, -ce, s.f., adj. I. S.f. 1. Semiologie (2). 2. Ramură a logicii simbolice (matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor. II. Adj. Referitor la semiotică (I), de semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiotique.
Care ține de semiotică; propriu semioticii. /<fr. sémiotique
I. adj. referitor la semiotică. II. s. f. știință care studiază semnele, indiferent de natura acestora; studiul simbolurior; semiologie (2). ♢ orientare în gândirea teoretică contemporană care studiază fenomenele de semnificare și procese de comunicare. (< fr. sémiotique)