semitonuri, s.n. 1. (Muz.) Interval de o jumătate de ton; cel mai mic interval în gama diatonică. 2. Nuanță de culoare intermediară care face trecerea, în pictură și în artele decorative, de la un ton închis la unul deschis al aceleiași culori. – Din fr. semi-ton.
s. n., pl. semitónuri
n. 1) muz. Interval de o jumătate de ton; cel mai mic interval între două sunete alăturate. 2) Nuanță intermediară între un ton închis la altul deschis al unei culori. /<fr. semi-ton
s.n. 1. Interval de o jumătate de ton. 2. Nuanță de culoare care face trecerea de la un ton închis la unul deschis al aceleiași culori. [Cf. it. semitono, fr. demiton].
s. n. 1. cel mai mic interval din sistemul muzical temperat; interval de o jumătate de ton. o ~ diatonic = semiton din două trepte alăturate cu numiri diferite; ~ cromatic = semiton din două trepte care au aceeași denumire. 2. nuanță care face trecerea de la un ton închis la unul deschis al aceleiași culori. (< it. semitono, fr. semi-ton)