semivocale, s.f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsoană. – Semi- + vocală (după fr. semi-voyelle).
s. (FON.) semiconsoană, (rar) semiconsonantă.
s. f., g.-d. art. semivocálei; pl. semivocále
f. Sunet intermediar între vocală și consoană; semiconsoană. /semi- + vocală
s.f. Vocală care nu se poate rosti decât împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong); semiconsoană. [< semi- + vocală, după fr. semi-voyelle].