sepulturi, s.f. (Rar) Loc de înmormântare; mormânt. – Din fr. sépulture, lat. sepultura.
s. f., g.-d. art. sepultúrii; pl. sepultúri
s.f. (Franțuzism) Loc de înmormântare; mormânt. [< fr. sépulture].
s. f. loc de înmormântare; mormânt. (< fr. sépulture, lat. sepultura)