serhaturi, s.n. (Înv.) Cetate turcească la granița țărilor românești. – Din tc. serhat.
s. n., pl. serháturi
n. înv. Cetate turcească de la granița cu Principatele dunărene. /<turc. serhat
s.n. – Fortificație de frontieră. Tc. (per., arab.) serhadd (Șeineanu, III, 108). Sec. XVIII, înv. – Der. serhatliu, s.m. (ostaș la frontieră), din tc. serhadli.