sermaiale, s.f. (Turcism înv.) Capital; fond (de bani). [Var.: sermeá, sirmaiá s.f.] – Din tc. sermāye.
s. v. capital, fond, mijloc, resursă.
s. f. (sil. -ma-ia), art. sermaiáua, g.-d. art. sermaiálei; pl. sermaiále
s.f. – Capital, afacere. Tc. sermaye (Tiktin). Sec. XVIII, înv.