(1) șerpare, s.n., (2) șerpari, s.m. 1. S.n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S.m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus). – Șarpe + suf. -ar.
(1) șerpare, s.n., (2) șerpari, s.m. 1. S.n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S.m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus). – Șarpe + suf. -ar.
(zool.) s. m., pl. șerpári
(zool.) s. m., pl. șerpári
n. rar Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare, purtată de tărani; chimir. /șarpe + suf. ~ar
m. Pasăre răpitoare de talie mare, cu cioc scurt și coroiat, cu gheare pu-ternice, care se hrănește, mai ales, cu șerpi. /șarpe + suf. ~ar