, servomotoare, s.n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acționarea unui element de execuție al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la intrare într-o mișcare de cele mai multe ori de rotație și folosind o sursă auxiliară de energie. – Din fr. servomoteur.
s. n., pl. servomotoáre
s.n. Motor auxiliar al unei instalații cu ajutorul căruia se realizează o comandă sau o anumită reglare. [Cf. fr. servomoteur].
s. n. motor auxiliar al unui sistem de comandă sau reglare automată care acționează un element de execuție al sistemului. (< fr. servomoteur)