sesii, s.f. Denumire dată în evul mediu, în Transilvania, lotului de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia țăranul dependent avea drept de posesiune în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi transmis ereditar. – Din lat. sessio.
s. (IST.) delniță, jirebie. (Forma de proprietate numită delniță era cunoscută în Moldova sub numele de jirebie și în Transilvania sub numele de ~.)
s. f. (sil. -si-e), art. sésia (sil. -si-a), g.-d. art. sésiei; pl. sésii, art. sésiile (sil. -si-i-)