s.f. Senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din pricina definitie/deshidrata">deshidratării țesuturilor organismului. ♦ Fig. Poftă, dorință arzătoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesaț; p. ext. cu putere, cu violență, tare. – Lat. sitis.
s. (FIZIOL.) însetare, (înv. și reg.) însetoșare. (Senzația de ~.)
f. 1) Senzație fiziologică provocată periodic de necesitatea de a bea apă. ♢ A muri (sau a se usca) de ~ a fi foarte însetat. 2) fig. Dorință aprinsă. ~ de libertate. ♢ Cu ~ a) cu nesaț; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silis
s.f. – 1. Dorința de a bea. – 2. Pasiune, ardoare. – Mr., megl. seate, megl. sęti, istr. sęte. Lat. sῑtis (Pușcariu 1587; REW 7961), cf. vegl. sait, it. sete, prov., cat. set, fr. soif, sp. sed, port. sede. – Der. seteciune, s.f. (înv., sete); setos, adj. (care are sete; pasionat); setilă, s.f. (poreclă pentru cel care bea mult); înseta, vb. (a avea sete; a face sete; a fi lipsit de apă; a lăsa fără apă; a dori); înșetoșa, vb. (a face sete; a avea sete; a lăsa fără apă).