, sevaiuri, s.n., (Turcism înv.) Țesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. [Var.: suvái, s.n.] – Din tc. sevayi.
s. n., art. seváiul; (sorturi) pl. seváiuri
n. înv. Țesătură de mătase, ornamentată cu fir de aur sau de argint. /<turc. sevai, sevayi
adv. (înv. și reg.) măcar; încailea.
s.n. – Țesătură orientală. – Var. suvai. Tc. sevayi (Șeineanu, III, 109).