, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților roților dințate necălite. – Șever + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeveruiáscă
, șeveruiri, s.f. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. – V. șeverui.
s. f., g.-d. art. șeveruírii; pl. șeveruíri