sexe, s.n. 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte, masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale; bărbați sau femei, masculi sau femele. ♢ Sexul tare (sau viril) = bărbații. Sexul slab (sau frumos) = femeile. [Pl. și: sexuri] – Din fr. sexe, lat. sexus.
n. 1) Totalitate a particularităților genetice și morfofiziologice care diferențiază organismele vii în două categorii în vederea reproducerii speciei. 2) Fiecare din cele două categorii de organisme vii (masculi și femele). ♢ ~ul tare se spune, în glumă, despre bărbați. ~ slab (sau frumos) se spune, în glumă, despre femei. /<fr. sexe, lat. sexus
s.n. – Ceea ce distinge masculii și femelele. Fr. sexe. – Der. sexual, adj., din fr. sexuel; sexualitate, s.f., din fr. sexualité; sexapil, s.n., din engl. sex-appeal; sexapilos, adj. (Arg., fermecător).
Element de compunere savantă cu semnificația „șase”, „de șase ori”. [Var. sexa-. / < fr. sexa-, lat. sex].
s.n. 1. Diferența fizică și constituțională dintre bărbat și femeie, dintre mascul și femelă; totalitatea caracterelor specifice care despart animalele și plantele în masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale. [Pl. -xe, (înv.) -xuri. / < fr. sexe, cf. lat. sexus].
s. n. 1. ansamblu de caracteristici morfologice și fiziologice care diferențiază organismele animale și vegetale în masculi (bărbați) și femele (femei). ♢ fiecare dintre cele două categorii de oameni și de animale astfel diferențiate. 2. (fam.) sexualitate. 3. organele sexuale externe. (< fr. sexe, lat. sexus)