, sfâșieturi, s.f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.
s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)
s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. sfâșietúrii; pl. sfâșietúri