sfârșiri, s.f. Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit1. ♢ – Loc. adv. (Rar) Fără sfârșire = necontenit, mereu. – V. sfârși.
s. 1. v. terminare. 2. finalizare, isprăvire, încheiere, terminare. (~ unei lucrări începute.) 3. v. consumare.
s. f., g.-d. art. sfârșírii; pl. sfârșíri