sfănțuitori, -oare, s.m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.
s. m. (sil. -țu-i-), pl. sfănțuitóri
s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. sfănțuitoárei; pl. sfănțuitoáre