sfărâmături, s.f. Obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un astfel de obiect. [Var.: sfărmătúră s.f.] – Sfărâma + suf. -ătură.
s. 1. (rar) zdrobitură, (pop.) zdrumicătură. (~ unui pahar.) 2. brac, (reg.) fărâmătură. (~ dintr-un obiect.) 3. bucățică, fărâmătură. (N-a mai rămas nici o ~ din ...)
s. f., g.-d. art. sfărâmătúrii; pl. sfărâmătúri