sfătuiri, s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) sfătui și rezultatul ei; sfătuială. – V. sfătui.
s. v. îndemn, îndrumare, învăță-tură, povață, povățuire, sfat, vorbă.
s. f., g.-d. art. sfătuírii; pl. sfătuíri