sfanți, s.m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. XIX; sorcovăț; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ♦ ♢ Expr. A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani. [Var.: (înv.) sfánțih s.m.] – Din germ. Zwanzig[er].