, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șfăruiáscă