sfeștanii, s.f. Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. sau la diferite cerințe ale credincioșilor, constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită. [Var.: (reg.) feștánie s.f.] – Din sl. [o]svenštenije.
s. (BIS,) consacrare, sfințire, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
s. f. (sil. -ni-e), art. sfeștánia (sil. -ni-a), g.-d. art. sfeștániei; pl. sfeștánii, art. sfeștániile (sil. -ni-i-)
f. Slujbă religioasă oficiată la cererea credincioșilor pentru a sfinți ceva (o casă, o fântână etc.). [G.-D. sfeștaniei; Sil. -ni-e] /<sl. (o)svenštenije