sfeterisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A sustrage, a-și însuși ceva prin mijloace incorecte; a șterpeli. – Din ngr. sfeterízome.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfeterisésc, imperf. 3 sg. sfeteriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfeteriseáscă
vb. – A șterpeli. Ngr. σφετερίζομαι (Tiktin; Gáldi 250). – Der. sfeteriseală, s.f. (delapidare).