sfetesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ♢ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.
sfetesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ♢ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.
vb. v. amesteca, apărea, arăta, clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, ivi, întâmpla, lămuri, limpezi, pica, preciza, trișa.
vb. v. amesteca, apărea, arăta, clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, ivi, întâmpla, lămuri, limpezi, pica, preciza, trișa.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfeteáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfeteáscă
vb. – 1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. – 2. (Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. – Var. sfiti. Megl. sfités, sfitiri „a lumina”. Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich, Lexicon, 830; Cihac, II, 337). – Der. șfeșnic (var. înv. sveș(t)nic), s.n. (suport de lumînări; Olt., ram), din sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44); sfeșnicar, s.m. (copac rămuros); sfetilnă, s.f. (înv., cînt liturgic), din sl. svĕtilĭna, trad. a gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).