, șfichiuiri, s.f. Acțiunea de a șfichiui și rezultatul ei. – V. șfichiui.
s. biciuire, șfichiuitură, (rar) biciuială. (~ cailor.)
s. v. ironizare, persiflare, zefle-misire.
s. f., g.-d. art. șfichiuírii; pl. șfichiuíri