s.f. Calitate a ceea ce este sfânt. ♢ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enic.
s. (livr.) sanctitate, (rar) sacralitate, (înv. și pop.) sânțenie, (înv.) sfinție.
s. v. consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, târnosire.