Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția sfintire definiție dex
sfintire
găsește rime pentru
sfintire
Cuvinte apropiate:
osfintire
,
sfințire
,
smintire
Pátruzeci-de-Sfínți
s. pr. m. pl. (
sil
.
-tru-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sfintire
SFINȚÍ,
sfințesc
,
vb.
IV
.
1.
Tranz. (
Bis
.) A
trece
pe cineva în
rândul
sfinților
; a
sanctifica
.
2.
Tranz. (
Bis
.) A
trage
harul
divin
asupra
unor
obiecte
prin
rostire
de
rugăciuni
; a
face
ca
acele
obiecte
să
dobândească
un
caracter
sacru
.
3.
Tranz. A
târnosi
(o
biserică
).
4.
Tranz. (Pop.) A
hirotonisi
un
preot
.
5.
Tranz. A
cinsti
, a
respecta
, a
venera
, a
slăvi
.
6.
Refl. (
Reg
.) A
face
ce
vrea
.
Nu se
sfințește
el cu
mine
.
– Din sl.
sventiti.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfintire
SFINȚÍ
vb.
(
BIS
.)
1.
a
canoniza
, (livr.) a
sacraliza
, a
sanctifica
, (înv.) a
sacra
.
(A ~ un
mucenic
.)
2.
a
consacra
, a
târnosi
.
(A
~ o
biserică
.)
3.
(înv.) a
potrebi
.
(A ~
sfintele
daruri
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfintire
SFINȚÍ
vb. v.
ameți
,
apune
,
asfinți
,
chercheli
,
coborî
,
consacra
,
consfinți
,
dispărea
,
fixa
,
hirotoni
,
hirotonisi
,
îmbălsăma
,
îmbăta
,
înmiresma
,
parfuma
,
pieri
,
pleca
,
popi
,
preoți
,
stabili
,
stator
-nici,
turmenta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfintire
sfințí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
sfințésc
,
imperf. 3 sg.
sfințeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
sfințeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sfintire
A SFINȚ//Í ~ésc
tranz.
1) A
trece
în
rândul
sfinților
; a
ridica
la
rang
de
sfânt
; a
sanctifica
. 2)
(
obiecte
)
A
face
să
devină
sacru
prin
săvârșirea
unui
ritual
religios
(
rugăciuni
,
stropire
cu
agheasmă
). 3) A
trata
cu
dragoste
și
admirație
exagerată
; a
venera
. /<sl.
sventiti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sfintire
SFINȚÍRE,
sfințiri
,
s.f.
Acțiunea
de
a (se)
sfinți
1
și
rezultatul
ei. ♦ (Înv.)
Consfințire
,
consacrare
. – V.
sfinți
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfintire
SFINȚÍRE
s.
(
BIS
.)
1.
canonizare
, (livr.)
sacrali
-
zare
,
sacralizație
,
sanctificare
, (înv.)
sacrare
,
sanctificație
. (~
unui
martir
.)
2.
consacrare
,
sfeștanie
,
târnoseală
,
târnosire
, (înv.)
obnovlenie
,
rodină
,
sfințenie
,
târnosanie
,
târnositură
.
(~ unei
biserici
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfintire
SFINȚÍRE
s. v.
amurg
,
apus
,
asfințit
,
biserică
,
casa
domnului
,
consacrare
, consfin-țire,
fixare
,
hirotonie
,
hirotonire
,
hirotonisire
,
înserare
,
seară
,
stabilire
,
statornicire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfintire
sfințíre
s. f., g.-d.
art
.
sfințírii
;
pl.
sfințíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sfintire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK