definiția sfortare definiție dex

sforțéz, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. – Pref. s- + forța. Cf. it. sforzare.

vb. 1. v. opinti. 2. v. strădui. 3. v. încerca. 4. a (se) lupta, a se sili, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.)

vb., ind. prez. 1 sg. sforțéz, 3 sg. și pl. sforțeáză

intranz. A depune forță (fizică sau/și intelectuală) în vederea realizării unei acțiuni. /cf. S + a sforța, it. sforzare

vb. I. refl. A se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. [< it. sforzare].

vb. refl. a se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. (< it. sforzare)

sforțări, s.f. Acțiunea de a se sforța și rezultatul ei; opintire, efort, strădanie. – V. sforța.

s. 1. v. opinteală. 2. v. strădanie. 3. efort, încercare, osteneală, silință, strădanie, străduință. (Toate ~ările lui au fost zadarnice.) 4. v. perseverență.

s. f., g.-d. art. sforțării; pl. sforțări

s.f. Acțiunea de a se sforța și rezultatul ei; opintire, efort. [< sforța].