sictirésc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir.
vb. v. drăcui, înjura, ocărî.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictirésc, imperf. 3 sg. sictireá; conj. prez. 3 sg. și pl. sictireáscă
tranz. (persoane) A alunga în mod brutal. /Din sictir