s.n. sigilare. – V. sigila.
sigilați, -te, adj. Care poartă un sigiliu; pecetluit. – V. sigila.
adj. pecetluit. (Colet ~.)
s. pecetluire, pecetluit, sigilare. (~ul unui colet.)
s. n.
s.n. Sigilare. [< sigila].
adj. Care are un sigiliu; plumbuit. [< sigila].
s. n. sigilare. (< sigila)