siguripsésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. – Din sigur.
vb. v. asigura, convinge, garanta, încredința.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siguripsésc, imperf. 3 sg. siguripseá; conj. prez. 3 sg. și pl. siguripseáscă