, silfi, -e, s.m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.
s.m. și f. Geniu al aerului în mitologia celtică și germanică din evul mediu. [< fr. sylphe, it. silfo, lat. sylphus].