definiția silicei definiție dex

silice, s.f. Material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; cărămidă refractară silicioasă. – Din silice.

s. (CONSTR.) dinas. (~ este o cărămidă refractară silicioasă.)

(material refractar, cărămidă) s. f., g.-d. art. silícei; (cărămizi) pl. silíce

f. Material refractar de natură silicioasă. /Din silice

s.f. Material refractar format în special din bioxid de siliciu. [< silice].

s. f. material refractar silicios. (< silice)

s.f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci și care se folosește la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.

s. v. bioxid de siliciu.

(bioxid de siliciu) s. f., g.-d. art. silícei

f. Substanță solidă, albă sau incoloră, întrebuințată, mai ales, în construcții și la fabricarea sticlei; bioxid de siliciu. [G.-D. silicei] /<fr. silice

s.f. Nume generic dat diferitelor varietăți de bioxid de siliciu. [Pl. invar. / < fr. silice, cf. lat. silex].

s. f. bioxid de siliciu. (< fr. silice, lat. silex)