siliciuri, s.f. Combinație a siliciului cu un metal. – Din fr. siliciure.
s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. siliciúrii; pl. siliciúri
s.f. Compus al siliciului cu un metal. [Pron. -ciu-. / < fr. siliciure].
s. f. compus al siliciului cu un metal. (< fr. siliciure)