, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.
s.n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silítă s.f.] – Din engl. silite, germ. Silit.
f. Carbură de siliciu, întrebuințată ca material termorezistent la cuptoarele electrice. /<fr., engl. silite, germ. Silit
s.f. v. silit1.