, silogistici, -ce, adj. Care aparține silogismului, privitor la silogism. ♦ (Substantivat, f.) Parte a logicii formale care se ocupă cu studiul silogismelor. – Din fr. syllogistique, lat. syllogisticus.
adj. m., pl. silogístici; f. sg. silogístică, pl. silogístice
Care conține un silogism; care exprimă un silogism. Figură ~că. /<fr. syllogistique, germ. Syllogistik
I. adj. referitor la silogism. II. s. f. ramură a logicii formale care studiază silogismul. (< fr. syllogistique, lat. syllogisticus)
s. f., g.-d. art. silogísticii
f. Ramură a logicii care se ocupă de studiul silogismelor. /<fr. syllogistique, germ. Syllogistik
s.f. Ramură a logicii formale care studiază silogismul. [Cf. fr. syllogistique].