silvani, s.m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coarne de țap. – Din lat. silvanus, fr. sylvain.
(mit.) s. m., pl. silváni
s.m. Geniu al pădurilor la romani, asemănător în multe privințe cu satirii și faunii. [< fr. sylvain, cf. lat. silva – pădure].