simbolici, -ce, adj., (2, 3, 4) s.f. 1. Adj. Care constituie un simbol (1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care servește de simbol; care nu are eficacitate sau valoare în sine, ci prin ceea ce simbolizează. 2. S.f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificație simbolică (1); simbolistică. 3. S.f. Teorie generală asupra simbolurilor (în care noțiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale). 4. S.f. Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credință ale diferitelor confesiuni. – Din fr. symbolique, lat. symbolicus, germ. symbolisch, Symbolik.
simbolici, -ce, adj., (2, 3, 4) s.f. 1. Adj. Care constituie un simbol (1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care servește de simbol; care nu are eficacitate sau valoare în sine, ci prin ceea ce simbolizează. 2. S.f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificație simbolică (1); simbolistică. 3. S.f. Teorie generală asupra simbolurilor (în care noțiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale). 4. S.f. Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credință ale diferitelor confesiuni. – Din fr. symbolique, lat. symbolicus, germ. symbolisch, Symbolik.
și adverbial 1) Care conține un simbol. 2) Care este exprimat printr-un simbol. Imagine ~că. 3) Care este folosit ca simbol. 4) Care are caracter de simbol. /<fr. symbolique, germ. symbolisch, Symbolik
și adverbial 1) Care conține un simbol. 2) Care este exprimat printr-un simbol. Imagine ~că. 3) Care este folosit ca simbol. 4) Care are caracter de simbol. /<fr. symbolique, germ. symbolisch, Symbolik
adj. Folosit ca simbol; exprimat printr-un simbol. [Cf. lat. simbolicus, fr. symbolique].
adj. Folosit ca simbol; exprimat printr-un simbol. [Cf. lat. simbolicus, fr. symbolique].
I. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic (I). II. s. f. 1. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor. ♢ ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc. 2. știință care studiază și explică simbolurile. ♢ teorie a simbolurilor, în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale; simbolistică, simbologie. 3. ramură a teologiei care studiză comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni. (< fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)
s. f., g.-d. art. simbólicii
f. 1) Reprezentare a realității prin simboluri. 2) Semnificație convențională care se atribuie unui lucru. 3) Ansamblu de simboluri. 4) Știință care se ocupă cu studiul simbolurilor. /<fr. symbolique, germ. symbolisch, Symbolik
s.f. 1. Exprimare a unor idei, a unor sentimente etc. prin simboluri; simbolistică. ♦ Ansamblul simbolurilor proprii unui popor, unei religii etc. 2. Știință care studiază și explică simbolurile; simbologie. ♦ Ramură a teologiei care studiază comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni. ♦ Teorie a simbolurilor în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale. [Gen. -cii. / < fr. symbolique, cf. germ. Symbolik].