simbrii, s.f. 1. (Pop.) Răsplată în bani (sau în natură) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ♦ ♢ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fără nici un profit material. ♦ Spec. Soldă pe care o primeau soldații mercenari. ♦ Recompensă, răsplată (materială sau morală). 2. (Reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 3. (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie. – Sâmbră + suf. -ie.
s. v. arendă, asociație, asociere, chirie, întovărășire, leafă, locație, răsplată, recompensă, remunerație, retribuție, salariu, tovărășie.
f. înv. 1) Plată acordată unei persoane angajate la stăpân. ♢ A fi slugă fără ~ a munci din greu fără nici un câștig. A ține pe cineva cu ~ a avea pe cineva în calitate de angajat. 2) Salariu plătit soldaților mercenari; soldă. 3) Întovărășire cu scopul de a realiza un lucru comun. [G.-D.simbriei; Sil sim-bri-] /sâmbră + suf. ~ie