simulații, s.f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [Var.: simulațiúne s.f.] – Din fr. simulation, lat. simulatio, -onis.
s. prefăcătorie, simulare, (înv.) prefă-canie. (E o simplă ~.)
s. f. (sil. -ți-e), art. simuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. simuláției; pl. simuláții, art. simuláțiile (sil.-ți-i-)
s.f. Simulare. [Gen. -iei, var. simulațiune s.f. / cf. fr. simulation, lat. simulatio].