s.n. 1. Faptul de a se petrece simultan. 2. Procedeu de narațiune constând în a prezenta fără tranziție evenimente care se desfășoară simultan în diverse locuri. 3. Tehnică de a picta care constă în a suprapune la același obiect două puncte de vedere diferite. [Pron. -ne-ism. / germ. Simultaneismus].
s. n. 1. faptul de a se petrece simultan. 2. procedeu de narațiune în a prezenta fără tranziție evenimente care se desfășoară simultan în diverse locuri. 3. tehnică de a picta constând în a suprapune în limitele aceluiași obiect două puncte de vedere diferite. (< fr. simultanéisme)