s.f. Însușirea a unor acțiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existența, producerea mai multor acțiuni în același timp; coincidență în timp; sincronism. [Pr.: ne-i-] – Din fr. simultanéité.
s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art. simultaneității
f. Caracter simultan. [G.-D. simultaneității; Sil -ne-i-] /<fr. simultanéite
s.f. Însușirea unor acțiuni sau a unor fenomene de a fi simultane. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. simultanéité].