, sinaláuă, s.n. (reg.) șopron (pentru fân, unelte agricole, de gospodărie etc.).
sinălaie, s.n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.
s. v. cioplitoare, cuțitoaie.
s. n., art. sinălăul; pl. sinăláie
s.n. – (Trans., Banat) Cuțit de tăbăcar. Mag. szinelő (Tiktin). – Der. sinălui, vb. (a curăța pieile), din mag. szinelni.