sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jaz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. syncopé.
adj. 1. ritmic. (Muzică ~.) 2. sacadat. (Ritm ~ al versurilor.)
1) muz. Care ține de sincopă; propriu sincopei. 2) lingv. (despre vocale, silabe) Care a dispărut prin sincopă. /v. a sincopa
adj. 1. (Despre muzică) Care folosește sincopa (2). 2. (Despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). [< sincopa].