s.f. (Med.) Aderență patologică a irisului în fața posterioară a corneei sau la cristalin; p. gener. orice aderență patologică între formațiuni anatomice vecine. – Din fr. synéchie, engl. synechie.
s.f. (Med.) Aderență; simfiză. ♦ Lipire a irisului de cornee sau de cristalin. [Gen. -iei. / < fr. synéchie, cf. gr. synechia – aderență].